Definiția psihoterapiei întâlnită în Dicționarul de Psihologie (autori R. Doron/ F. Parot) este „psihoterapia – o metodă de tratament utilizată în suferințele psihice, nevroze, tulburări de personalitate și comportament, stări limită, utilizând mijloace strict psihologice.„
Potrivit practicii folosite, psihoterapia va contribui la dispariția unui simptom jenant sau a unei inhibiții, la eliminarea rezistențelor inconștiente, la vindecarea pattern-urilor nocive și astfel să conștientizezi și să înțelegi de ce ți se întâmplă, cea ce se întâmplă, având rolul de a restabili echilibrul psihic general. Altfel spus Psihoterapia este o știință aflată la frontiera dintre medicină și psihologie. Ea constituie o modalitate de tratament, planificată, utilizând multiple metode științifice și un cadru psihologic clinic.
Psihoterapia poate fi aplicată cu succes și în tulburări mentale, stări de suferință psihosomatică sau somatopsihică disfuncționale, precum și stări de suferință psihosocială. Psihoterapia are o paletă vastă de tehnicile de lucru utilizate în relația terapeutică cu clientul și într-o alianță profesională bazată pe încredere și empatie. Criteriile de vindecare se vor diferenția în funcție de procesul psihoterapeutic și de teoria aflată la baza lui. Travaliul psihic dus de client, variază în funcție de efortul său de gândire și de activitatea lui de perlaborare, alături de atitudinea lui față de el însuși și de ceilalți.
Pe lângă psihoterapii individuale există și psihoterapii de grup, psihoterapii de cuplu sau familiale. De asemenea există psihoterapii pentru copii, adolescenți, adulți și bătrâni. Astăzi în lume sunt foarte multe orientări psihoterapeutice, utilizând diverse metode psihoterapeutice. Totuși există „factori comun” în psihoterapie.
European Psychotherapy Association – EAP, cuprinde foarte multe tipuri de psihoterapii dar vom enumera câteva:
- Psihoterapia integrativă ( la nivel european s-a infiintat Asociația de Psihoterapie Integrativă, ce a avut ca președinte fondator Kenneth Evans)
- Psihanaliza (cunoaște mai multe orientări exemplu freudiană, jungiană…)
- Psihoterapia non-directivă sau centrată pe persoană (C. Rogers)
- Terapiile Cognitiv – Comportamentale (Aront Beck, Albert Ellis)
- Psihoterapia transpersonală (Stanislav Grof)
- Psihodrama (J.L. Moreno),
- Psihoterapia adleriană (A. Adler)
- Psihoterapia expresivă (art-terapia, dans meloterapie, dramaterapie),
- Psihoterapia Gestalt (Frederic și Laura Pers)
- Analiza Tranzacțională (Eric Berne)
- Psihoterapie narativă (Michael White, David Epston)
- Hipnoterapia (M. Erickson)
- Psihoterapii de scurtă durată
- Psihoterapia existentiala (I.Yalom)
Psihoterapia Integrativă
Dacă plecăm de la analiza cuvântului integrativ, ce-și are originea în cuvântul latin „întreg”, constatăm că psihoterapia integrativă are uriașul rol de a: integra, a asimila, a cuprinde, a reuni, mai multe fațete/ aspecte și elemente ce aparțin altor abordări psihoterapeutice, într-un cadru cât mai armonios și propice psihoterapiei.
Apărută la mijlocul secolului XX ca o necesitate de a oferi un cadru mai larg în înțelegerea ființei umane, este o tendință interdisciplinară și integrativterapeutica, cu o abordare specifică și unică în rândul psihoterapiilor. Psihoterapia Integrativă este o metodă științifică, ce are la bază cercetări experimentale, științifice din domeniul neuroștiinței, psihoendocrinologiei, medicinii și din domeniul altor abordări psihoterapeutice, acreditate internațional.
Abordarea integrativă se bazează pe un model al Sinelui în relație. Acest model al sinelui înglobează patru domenii, anume: Sinele Bazal, Sinele Central, Sinele Plastic, Sinele Extern. Psihoterapia Integrativă militează pentru înțelegerea complexă a ființei umane, având drept bază conceptul corp- minte- spirit și astfel evaluarea și terapia clientului se va realiza global.
Este un tip de psihoterapie flexibil și creativ, necesar și adaptabil ce se pliază pe fiecare client în procesul psihoterapeutic. Această abordare psihoterapeutică ce integrează diferite teorii și tehnici are în vedere starea de afectivitate a clientului, cocniția și comportamentul său și permite înțelegerea amplă a ființei umane cu rolul de a ghida un client spre vindecarea sa.
Psihoterapia Integrativă poate fi utilizată ca formă de intervenție la nivel individual și de grup.
Se cuvine să adăugăm câteva remarci in domeniul integrativ:
- În 1972 Richard Erskine scrie bazele Psihoterapiei Integrative (în America);
- În 1988 Richard Erskine și Janet Moursund scriu Psihoterapia Integrativă în acțiune;
- În 1991 s-a fondat Asociația Internațională de Psihoterapie Integrativă- IIPA- având Președinte Dr. R. Erskine;
- 1993 s-a fondat Asociația Europeană de Psihoterapie Integrativă EAIP –având Președinte pe Dr. K. Evans;